De la critică la conexiune: Cum învățăm să ne iubim între noi

Trăim momente unice pe planeta noastră, am depășit o pandemie, trecem prin războaie, amenințări cu bombe atomice, creșteri de prețuri și în general o neliniște colectivă.

În domeniul în care eu activez, văd din ce în ce mai mult oameni însetați de cunoaștere, de dezvoltare dar cu răni și traume profunde, care caută vindecare și un sens mai profund al vieții.

Între toate acestea suntem chemați înapoi acasă, în suflet, în credință, în iubire și conexiune.

Ca oameni am fost creați pentru a fi unii cu alții, unii pentru alții. Fie că vorbim de uniunea sacră între bărbat și femeie sau mai nou și între sexe sau non-sexe, oamenii peste tot caută iubire și conexiune. Ura, critica și judecata nu au făcut decât să ne divizăm de-a lungul timpului și să ne dușmănim, lucru care a dus la conflicte, durere și suferință.

Cu toate astea, unde anume apare umbra? Unde anume apare depărtarea, ruptura?

Cred cu tărie că fiecare dintre noi vine aici pe Pământ cu un scop dedicat omenirii, influenței comunității din jurul său, fie că vorbim despre familie, prieteni, copii, avem cu toții un scop de a da mai departe din experiența noastră și din cunoștințele noastre. Orice părinte își dorește un viitor mai bun pentru copilul său, visează la o lume mai bună pentru acesta și mai ales face tot ce îi stă în putință pentru îi oferi această oportunitate, la un viitor mai bun într-o lume mai bună, desigur fiecare înțelegând prin asta lucruri diferite, având valori diferite.

În ultima lună, când scriu acest articol, Iunie 2024, am observat în online și în jurul meu o tematică generală, la mai multe femei, coach-i, healeri din online și anume discuția despre „copiere” și „concurență”, amenințarea că cineva ți-ar putea fura munca și clienții. Chiar și eu am fost încercată de astfel de emoții și cumva simt că este în câmp ceva ce se dorește să ni se arate.

Apoi făcând paralela cu scandalul de la primul concert Coldplay, cu manelistul Babasha și oamenii care au huiduit momentul, ca apoi o zi întreagă să se tot discute despre asta, oamenii având diferite reacții și totul să se transforme de fapt la al doilea concert într-o demonstrație de iertare și iubire, m-a făcut să reflectez și eu la tematica aceasta.

De ce ne criticăm? De ce simțim competiție și ne este frică unul de altul? De ce ne judecăm între noi?

Părerea mea este că nu am fost creați pentru asta. Nu am fost creați pentru a ne judeca, a ne critica, a ne huidui, a arăta cu degetul unul către altul sau a ne scoate ochii că am greșit.

Eu cred că am fost creați să ne iubim între noi, să ne ridicăm împreună, să evoluăm împreună pentru binele suprem, for the greater good of all. Dar umbra asta este atât de mare între noi, care dacă stăm să analizăm provine tot din frică.

Eu am o vorbă după care m-am condus toată viața mea atunci când am avut momente în care răbdarea și credința mi-au fost maxim testate, prin faptul că nu obțineam ceea ce îmi doream, lucrurile nu mergeau și nu ieșeau cum voiam eu, când voiam eu. Ea sună așa, simplu dar puternic din punctul meu de vedere: Ce-i al tău e pus deoparte!

Dacă pornim de la ideea că fiecare dintre noi a fost creat cu un scop, fiecare dintre noi a primit un dar de la Divinitate prin care să aducă valoare celorlalți, dacă ne gândim că totul vine de la Divinitate exact așa cum trebuie să fie și tot ce ni se cere este să ne lăsăm în proces, să avem încredere și să ne predăm voii Divine, atunci de ce să ne fie frică de competiție? De ce să aruncăm cu hate în altcineva care își trăiește și manifestă harul, chiar dacă nouă nu ne place?

Nici mie nu îmi plac soldații care omoară alți oameni în războaie și mi-aș dori ca acestea să nu existe, însă din păcate avem nevoie de ei pentru că asta este societatea în care trăim.

Nici mie nu îmi place să văd ideile mele exprimate de altcineva, dar apoi conștientizez că ideile nu sunt ale mele, eu sunt doar un vas prin care ele se manifestă. Ideile sunt colective, ele vin din Conștiința comună și caută diverse canale prin care să fie manifestate și aduse la suprafață. Poate câteodată este nevoie de mai multe persoane să transmită mesajul, pentru că oamenii au nevoie să audă din diferite guri, în funcție de cea cu care rezonează.

Suntem cu toții unici și fiecare avem propriul nostru mod de a prezenta o idee, deci nu avem de ce să ne fie frică de altcineva predicând același lucru ca noi, pentru că nu o va face cum o facem noi, așa cum nici noi cum o fac ei. Și de aceea vor fi oameni care vor rezona cu modul acelei persoane de a transmite mesajul, precum vor fi oameni care vor rezona cu modul meu de a transmite informația. Eu cred că este loc pentru toată lumea, atâta timp cât punem accent pe darurile noastre, pe calitățile noastre, lumina și iubirea din noi.

Dorința de a contribui pentru binele comun din iubire pentru ceilalți nu ar trebui să fie umbrită de frica de competiție sau de hate pentru că mie nu îmi place stilul în care acea persoană transmite mesajul, în funcție de harul pe care el l-a primit de la Dumnezeu.

În loc să ne criticăm, haideți să ne iubim! Să ne iubim pentru că suntem aliniați la același plan Divin din care cu toții primim ceva, primim un beneficiu care ulterior ne va ridica pe toți.

Criticându-i pe alții nu facem altceva decât să ne condamnăm pe noi la o viață în același loc, fără progres. Când îi critic pe oamenii care au bani, mintea mea înțelege că să ai bani este ceva rău, altfel de ce aș nutri astfel de sentimente negative față de asta. În acest mod nu mă voi îmbogăți niciodată, pentru că doar nu vreau să ajung să ma critic pe mine nu?

Dacă am alege să punem energia pe care o punem în a îi critica și judeca pe alții în propria noastră dezvoltare personală, am fi mult mai câștigați, evoluați și puternici.

Învățăm să ne iubim între noi în momentul în care recunoaștem umbra și alegem iubirea. Cum a fost la Coldplay. Cei care au văzut reacția oamenilor din prima zi, deși i-au judecat și criticat, au ales apoi iubirea, atât față de cei care au huiduit dar și față de cel care a primit această energie negativă.

Eu cred că totul este cu un scop, mai ales când se manifestă la colectivitate, pentru că ne arată umbra noastră la nivel de colectiv și atunci când alegem cu toții iubirea, cu toții avem de câștigat. Ridicăm vibrația locului, țării noastre și curățăm karma poporului nostru dar în același timp alegem lumina, alegem calea pentru care am fost creați.

Când alegem iubirea în detrimentul urii, hate-ului, criticii și judecății, de fapt alegem calea Sufletului, a Divinității și a scopului nostru. Când alegem iubirea și susținerea chiar și atunci când ne este greu că poate ne simțim nedreptățiți că cineva ne-a „furat” ideea, eu cred că vom fi cu siguranță răsplătiți cu și mai multă energie, creativitate și idei.

Atunci când ne conducem viața din recunoștința pentru darurile pe care le avem de la Dumnezeu, pe care le-am primit fără să facem nimic pentru ele, am fost pur și simplu înzestrați cu ele și le punem în lumină, în serviciu pentru comunitate, vom fi cu siguranță răsplătiți cu mai mult. Dar când vom invidia, critica și judeca pe altcineva care alege să își manifeste talentul și să ajute în felul său, chiar dacă nu rezonează cu noi sau chiar dacă este similar cu al nostru, cu siguranță ni se va lua și ceea ce avem, pentru că în loc să avem ca scop de a răspândi iubirea și lumina, amplificăm umbra și întunericul.

Celui care are i se va mai da, și astfel va trăi în abundență. Celui care nu are i se va lua chiar și ceea ce are. - Matei 25:29-30

With love from me to you, R.